©Château du Clos Lucé - CASTELUL CLOS LUCÉ ©C.Mouton/CRT Centre Val de Loire - CASTELUL CLOS LUCÉ ©Château du Clos Lucé - CASTELUL CLOS LUCÉ ©Château du Clos Lucé - CASTELUL CLOS LUCÉ ©C.Mouton/CRT Centre Val de Loire - CASTELUL CLOS LUCÉ ©Château du Clos Lucé - CASTELUL CLOS LUCÉ ©Château du Clos Lucé - CASTELUL CLOS LUCÉ
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé
Castelul Clos-Lucé

La invitaţia lui Francisc I, Leonardo da Vinci părăseşte Italia şi se instalează la Castelul Clos Lucé, unde îşi petrece ultimii trei ani din viaţă.

Regele Franţei, care l-a tratat pe Leonardo cu onoare, l-a numit „Primul pictor, arhitect şi inginer”. I-a pus la dispoziţie această locuinţă, precum şi o pensie princiară, de aproximativ 1.000 scuzi de aur pe an, bucurându-se aproape în fiecare zi de plăcerea de a conversa cu acesta. Înconjurat de afecţiunea frecventă a regelui şi a surorii sale, Margareta de Navara, Leonardo este liber să viseze, gândească şi să muncească.

Aici lucrează la numeroase proiecte pentru rege şi organizează numeroase sărbători minunate pentru Curte. Constituie o sursă de inspiraţie pentru gândire şi modă. După ce a scris că „nicio fiinţă nu se duce în neant” şi având în vedere „certitudinea morţii sale şi incertitudinea orei acesteia”, îşi face testamentul, încredinţându-şi sufletul lui Dumnezeu, „Suveranul, Domnul şi Seniorul”. Pe 2 mai 1519 îşi dă sufletul. Se spune că, pe patul de moarte, a plâns pentru că i-a supărat pe Creator şi pe oameni, întrucât nu a lucrat la arta sa aşa cum ar fi trebuit. După cum le scrie Francesco Melzi, discipolul preferat al lui Leonardo, în scrisoarea sa din 15 iunie 1519, fraţilor lui Leonardo: „A părăsit viaţa prezentă, bine pregătit, conform Sfintelor Taine ale bisericii“.

Vizita începe cu urcarea în turnul de veghe, care permite accesul în interiorul locuinţei.

Camera lui Leonardo da Vinci

Cu căminul său decorat cu blazonul Franţei, patul în stil renascentist, dulapurile italiene cu compartimente secrete...
De la fereastra camerei sale, lui Leonardo da Vinci îi plăcea să contemple Castelul regal al prietenului său, Francisc I.

Atelierele vivante ale lui Leonardo da Vinci

Leonardo rămâne foarte activ, după cum atestă numeroasele sale desene şi crochiuri din perioada franceză, realizate la Amboise. Maestrul notează cu mâna sa prima dată franceză în însemnările sale, Ziua de Înălţare la Amboise, la Cloux, mai 1517.

În atelierul său de pictură, sculptură şi desen, Leonardo, artistul Curţii, se prezintă ca pittore del re, pictorul regelui şi aplică ultima tuşă pe lucrările pe care le-a adus cu el, dintre care Sfântul Ion Botezătorul se află acum la Luvru.

Ca inginer şi arhitect, Leonardo da Vinci lucrează fără încetare la mai multe proiecte de urbanism ample, care fac obiectul comenzilor regale, cum ar fi proiectul arhitectonic al unui imens şi grandios palat regal şi al unui oraş nou la Romorantin.

Marea sală în stil renascentist

În această sală de recepţii, Leonardo da Vinci îşi primea vizitatorii iluştri. Aici regăsim decorul secolului al XV-lea, cu tapiseriile şi obiectele sale în stil renascentist: scaunul episcopal, cuferele, bustul lui Francisc I etc.

Bucătăria lui Leonardo da Vinci

Piesa centrală a bucătăriei - domeniul lui Mathurine - hornul înalt din piatră a rămas intact. Sunt expuse farfurii rotunde din alamă, ornate cu scene din Vechiul Testament, un „caquetoire”, scaun utilizat pentru a conversa şi tapiserii din secolele al XV-lea şi al XVI-lea.

La subsol: patru săli dedicate colecţiilor unice de machete din Clos Lucé

Coborând treptele, ne întâlnim cu Leonardo inginerul. Cele patru săli sunt dedicate invenţiilor Maestrului. Printre cele 40 maşinării fabuloase, realizate cu materialele epocii, după desenele originale ale lui Leonardo, se numără: primul pod mobil, primul car de asalt, primul automobil, vaporul cu zbaturi, maşina zburătoare, strămoşul avionului, elicopterul, paraşuta etc.

Un loc, o istorie

Conacul din Cloux, numit Castelul Clos Lucé, a fost ridicat în 1471, pe fundaţiile din secolul al XII-lea, de către Estienne le Loup, maestru de ceremonii al regelui Ludovic al XI-lea. Locuinţa este organizată în jurul unui turn octogonal, care adăposteşte o scară în spirală înconjurată de două clădiri cu două etaje, construite în echer. Eleganta faţadă din cărămizi roz şi din calcar poartă marca arhitecturii secolului al XV-lea. Obţinută de Carol al VIII-lea în 1490, Clos Lucé devine locuinţă regală timp de 200 ani. Luiza de Savoia îşi creşte aici copiii: viitorul Francisc I şi sora sa, Margareta de Navara.

Mai multe informaţii >>