Ludovic Letot Ludovic Letot DnC - Photo Sophie Lloyd DnC - Photo Sophie Lloyd DnC - Photo Sophie Lloyd Leonard de Serres
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD
DOMENIUL NATIONAL CHAMBORD

Chambord, nestemata Văii Loarei

O influenţă a Maestrului în inima unei vaste păduri pline de vânat, castelul Chambord, palat emblematic al renaşterii franceze, se ridică din mlaştinile sălbatice. Chambord s-a născut din visul lui Francisc I, regele Franţei, care, după bătăliile sale din Italia, a adunat în jurul său numeroşi artişti, cel mai important fiind Leonardo da Vinci. Arhitectul castelului Chambord este necunoscut, dar această capodoperă pare să se inspire din crochiurile marelui maestru italian, mai ales celebra scară cu spirală dublă.

O minune a renaşterii, castelul Chambord marchează începutul renaşterii franceze, un amestec savant între principiile italiene şi tradiţiile franceze. Chambord este un castel cu proporţii perfecte, care degajă un sentiment de maiestate, completat de armonia volumelor şi decorurilor.

Urcaţi pe scara lui Leonardo, ca să ajungeţi sus. De la înălţimea donjonului, lăsaţi-vă fermecat de întreaga fantezie a acoperişurilor încununate de turnuri, hornuri şi lucarne vertiginoase, profitând de priveliştea uimitoare asupra unui domeniu tot atât de vast precum Parisul.

O reşedinţă regală     

Chambord nu a fost conceput ca reşedinţă permanentă, ci ca un pavilion de vânătoare. Lui Francisc I îi plăcea să se retragă aici, pentru a se lăsa în voia pasiunii de a vâna, rezervată pe vremea aceea pentru nobilime. Nu zăbovea decât foarte puţin la castel, golindu-l de mobilă şi de locuitori după fiecare trecere şi, în final, lăsându-l neterminat... De-a lungul secolelor au zăbovit aici şi alte personalităţi şi regi ai Franţei, care au continuat să-l înfrumuseţeze, cum ar fi celebrul Rege Soare, Ludovic al XIV-lea.
Nu rataţi: - sala audiovizuală (filmul de prezentare), - scara cu spirală dublă, - apartamentele lui Francisc I şi cele al lui Ludovic al XIV-lea, - bolţile sculptate de la etajul al doilea, - terasele, - grădinile franceze, - capela, - bucătăriile din secolul al XVIII-le

Chambord de-a lungul secolelor

1498   La ordinul lui Ludovic al XII-lea, terenurile de la Chambord sunt transferate coroanei. 1519   Începerea construcţiei castelului dorit de Francisc I. 1535   Terminarea construcţiei donjonului şi începerea celei a aripilor joase. 1539   Francisc I îl primeşte pe Carol Quintul la Chambord 1547   Moartea lui Francisc I. Continuarea lucrărilor sub domnia lui Henric al II-lea, care vine aici ca să vâneze şi tot aici semnează tratatul celor 3 episcopii.
1641 – 1660    Ludovic al XIII-lea îi încredinţează castelul Chambord fratelui său Gaston d’Orléans, care vine frecvent.
1660 – 1685    Ludovic al XIV-lea vine de nouă ori la Chambord, stând în total o sută de zile. Ultima sa vizită are loc între 6 septembrie şi 28 octombrie 1685. Molière creează şi organizează la castel premiera pieselor Burghezul gentilom şi Domnul de Pourceaugnac. 1680 – 1685    Şantierul arhitecţilor J. Hardouin Mansart şi d’Obray, pentru terminarea castelului.
1725 – 1733    Stanislas Leczcinski, regele Poloniei, aflat în exil, socrul lui Ludovic al XV-lea, locuieşte la Chambord
1809   Napoléon îi oferă domeniul mareşalului Berthier. Devine principat de Wagram. Berthier nu stă aici decât două zile şi moare în 1815. 1819   Văduva mareşalului Berthier obţine de la Ludovic al XVIII-lea permisiunea de a vinde domeniul.
1821   Chambord este oferit ducelui de Bordeaux, fiul mai mic al regelui Carol al X-lea şi viitor conte de Chambord, prin subscripţie naţională. 1840   Înscrierea pe prima listă a monumentelor istorice, de către Prosper de Mérimée. 1871   Pe 5 iulie, contele de Chambord decide să publice manifestul prin care renunţă la a deveni Henric al V-lea, din fidelitate faţă de drapelul alb. 1883   Decesul contelui de Chambord. Domeniul le revine nepoţilor săi, din familia Bourbon Parma.
1914   Pe 14 septembrie este pus sub sechestru de către stat. 1930   Este achiziţionat de stat şi gestionat de către serviciul domeniilor. 1947   Statul încredinţează diferitelor ministere (finanţe, arhitectură, ape şi păduri, drumuri) gestionarea domeniului Chambord – clasificat ca făcând parte din rezerva naţională de vânătoare. 1947   Pe 8 decembrie, preşedintele Pompidou numeşte un comisar pentru amenajarea domeniului naţional din Chambord, sub autoritatea căruia sunt puse amenajarea şi gestionarea domeniului Chambord. 1981   Înscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO. 1997   Clasificarea întregului domeniu conform legii 1913 cu privire la monumentele istorice. 2005   Legea din 23 februarie 2005 privind descentralizarea teritoriilor rurale încredinţează administrarea Domeniului naţional Chambord unei instituţii publice cu caracter industrial şi comercial (EPIC).
 
Pentru a a afla mai multe despre castelul Chambord>>